Violența între elevi

Agresarea verbală , atât cât și molestarea fizica, sunt două lucruri total absurde , care cu siguranță nu ar trebui să existe în cadrul școlii.

Eu am fost una dintre victimele agresării verbale care primea deseori jigniri, asupra înfățișării, sau stării materiale , încă de la o vârstă fragedă, ceea ce pe mine m-a afectat enorm, atât psihic cât și moral și încă această molestare nu s-a oprit nici în ziua de azi.

Din momentul în care s-au format în colectivul nostru anumite secte de elevi, iar unele personae cum știu numai să bârfească orice altceva înafară de lucruri importante, am ajuns să apar și eu printre anumite subiecte de ale lor. Ce e drept , cu cât crești și te maturizezi cu atât o să îți pese din ce in ce mai puțin, ceea ce e un lucru foarte important. Totuși eu pățind aceste chestii încă de la vârsta de 8 ani, am ajuns să sufăr foarte mult datorită subiectului ăsta, și am ajuns în momentul de față chiar să fiu respinsă de cei din jurul meu. Dar acei oameni din jurul meu nici nu și-au dorit să afle de fapt cine sunt cu adevărat.

Violența domestică, și mai ales cea dintre elevi poate distruge vieți în unele cazuri, pentru că de la o mica ceartă nici nu știi cât poate suferi un copil. Fiecare dintre noi avem un punct slab, al meu a fost întotdeauna jignirile și indiferența care mi se acordă. Dar pe parcurs am ajuns să îmi fac prieteni, care mă apără chiar dacă știu că mai greșsc și eu uneori.

Apreciez oamenii care știu ce e dreptatea, și gândesc diferit, știind să aibă un comportament decent în societate, fără a jigni .